Nostalgie

Mi-e dor de ce credeam ca aveam
Mi-e dor de ce spuneai si te credeam
De mine in trecut sperând
De tine in trecut dar de prezent abstractie făcând

Mi-e dor de o privire veche
Mi-e dor de ale noastre buze in pereche
De perne si cearceafuri rasucite
De sunetele pieselor de mobila imbatranite.

Mi-e dor de ce credeam ca reprezinti
Mi-e dor de ce spuneai ca simți,
De ce simteam…
Si ascultandu-te si eu iti declaram.

Mi-e dor de ce credeam ca aveam odată …

La distanță

Tu esti acolo “babe” între străinii tai,
Eu ancorat aici după sute si mii de vai.

La tine ploua, la mine-i soare,
Aici e noapte, sunt sigur ca la tine cerul are acum culoare.
Tie ți-e frig, mie mi-e cald,
Eu noapte buna spun acum tu in curând “good night”a
Aici sunt kilometri la tine-s mile
Am niște lei in buzunar, tu probabil ceva lire.

Si stiu ca nu ne revedem curand, nici nu ma astept
Dar mă gândesc numai la tine de parca ai fi in buzunarul de la piept.

Răspuns

M-a întrebat recent o fata cât sunt de visator

Răspund acum “to all” adică tuturor:


De lung,

Cam cât un nor,

De lat

Cam cat sa pot din vise sa cobor,

De înalt 

Cam cat e ata desirata din acel covor,

Pe care stau întins când nu mai pot de dor.

Privire absenta

De mult mă țin să te intreb
Si azi nu mă mai pot abține
Asa că nu te supara că incep:
Unde-ți țineai privirea cand n-o aveai cu tine?

Eeee cand….? de multe ori s-a intamplat
Că sunt momente, ore sau chiar zile
Si totuși nu-mi pot explica:
Să fie oare de la lentile?

M-ai intrebat ce-as prefera
S-aleg normal sau albastrui
Privirea sigur e a ta
Cand are in spate ochi caprui.

Sigur n-o ai cu tine in permanenta
Ca nu mai esti misterioasa
Si e o mare diferenta
Cand e la tine, esti frumoasa.

Dacă aș sti ți-aș spune numaidecat
Si nu, la mine n-ai lăsat-o niciodată
Mi-ar fi plăcut s-o port la gat
Să vezi si tu cum ești … cateodată.

La cofetărie

Dați-mi vă rog un ștrudel cu mere si o apă plată
Sa mă-ndulcesc puțin și sa îmi treacă
Senzația asta ciudată
De-mi face corpul sa elimine picuri de apă sărată.

Fără lingurița, o să mănânc cu mâna
Că nu prea îmi pasă de ce zice lumea
Să îmi miroasa mâna a mere
Să uit ca m-ai invitat la tăcere.

Fără pahar, mulțumesc beau chiar din sticlă
Apa să stingă și să îmi para că
Mă las iarăși in voia intâmplărilor neașteptate
Nu in cliseele ideilor articulate.

Se poate fuma aici? As trage o pipă,
Păcat… Chiar mi-aș incețoșa plămânii si interiorul o clipă
Să îmi spuneți cât mă costă toată vrerea
Cum ce anume? Tot ce v-am spus mai devreme… fericirea.